duminică, 8 noiembrie 2009

Pentru ca ArtCrew inseamna prietenie.:x






Simo: “Hey Cole, ce faci azi? Spune-mi ca macar tu esti libera. Am chef de o inghetata si parca merge mai bine cand e mancata cu inca cineva, nu crezi?”

Andreea: “Bai Cole, tu stii ca as iesi cu tine, dar, sincer, chiar nu pot. M-am bagat intr-o chestie, ceva cu niste dansuri pe melodiile lui MJ, nici eu nu stiu exact. Hai, nu vrei sa vii si tu? Cu cat mai multi, cu atat mai bine. Si cred ca o sa ne distram:D”


Asa a inceput totul. Da, m-am dus. Am pasit putin nesigura pe palcul de iarba unde imi spusese colega-mea sa vin, undeva prin parcul Tineretului. Niciodata nu m-am simtit in largul meu in fata a mai mult de 5 persoane, asa ca am incercat si de data asta sa imi fac cat mai putin simtita prezenta. M-am asezat pe iarba langa Andreea, fara ca aproape nimeni sa ma observe.

“Hey, copii, ea e Scama!” mi-au auzit dintr-o data urechile. Instantaneu, am simtit vreo 15 perechi de ochi indreptandu-se spre mine. Le-am facut cu mana timida, asteptand parca glumele pe seama “fetei noi” sa inceapa. Dar surprinzator, am primit numai cateva zambete drept raspuns. Asa ca am respirat usurata inca facand-o pe colega-mea in toate felurile in gand [ea nici acum nu stie asta:))] cand am auzit:

“Ok, bun, acum devenind seriosi, vreau sa va rog ca toti cei care ati venit astazi aici sa veniti si in zilele urmatoare. Este un eveniment cu un potential frumos pe care noi il putem face si mai frumos cu putina munca. Nu va cer decat 4 zile. Aaa, si inca ceva. Sa fiti punctuali, va rog.”.

“Hai maaa, de parca noi intarziem vreodata!” ii raspunse Andrei lui Bogdan.

“Eee, da! Andrei, hai sa nu ne amintim ca tu intarzii mai mereu.:))” se auzi replica de undeva din spate.

“Cine, eu? Niciodata!!”

“Bun, vreau absolut toate persoanele care vor dansa sa se ridice in picioare si sa se aseze… cumva.”


I-am urmarit tacuta cum unul cate unul s-au ridicat aproape toti de langa mine. Insa eu am ramas pe iarba. Eram ferm convinsa sa nu dansez nici in ruptul capului.

“Hey, dar tu de ce ai ramas pe jos?” am auzit o voce, zicand. Am ridicat ochii curioasa. “Hai, sus, ce mai astepti?”

“Nu nu nu, nu cred ca intelegi gravitatea problemei. Daca as fi si eu acolo, nu as face decat sa incurc. Sunt cel mai grav caz de persoana care isi da cu stangul in dreptul nascut in ultimii 18 ani!” i-am raspuns dintr-o rasuflare. Eram hotarata sa scap cumva din asta.

“Exagerezi. Serios acum. Nu cred ca majoritatea sunt mai breji decat tine. Nimeni de pe aici nu a facut dansuri sau chestii de genul. Toti suntem la fel de nepriceputi. Asa ca, nu ma mai face sa ma rog de tine, si hai si tu in picioare.” imi spuse ea. “Te rog?” continua, intinzandu-mi mana sa ma ridic. Am zambit, din nou, si i-am acceptat-o, ridicandu-ma intr-un final. “Eu sunt Laura! Tu esti Scama, am auzit.”

“Simona.” am corectat-o eu, asezandu-ma alandala alaturi de ceilalti.


Iar restul e istorie. Au urmat 4 zile de repetitii continue, de la ora 4 pana la ora 8… sau chiar si 9 seara cand eram mai ambitiosi:)). Zile care, mie personal, mi s-au parut superbe. Glume, oameni cu un zambet permanent in coltul gurii, din nou glume, situatii amuzante, bataie pe apa, pe tortul Ioanei si asa mai departe. Fie ca era vorba de Bogdan care facea glume pe seama a absolut tot ce misca si mai si scotea perle pe deasupra, fie ca era Paula care ne derula caseta cu pixul, fie ca era Laura care ne invata sa numaram pana la 8, fie ca era Georgiana cu cerceii ei geniali cu Stan [vreau si eeeu:((], Radu [baiatul woz] cu gainiile lui extraterestre:)), Andrei cu radicalul din 3 care facea pixul sa mearga, Matei cu mustata minune care a disparut de fapt in ziua cea mare a spectacolului, Edy si Ioana cu copacul in care m-au bagat cu tot:-w, Iulia si Anna, cele care imortalizau fiecare moment, Dianele, familia Guna, Laur, Made in, Alex, colega-mea, Silvia sau oricare altul, de la fiecare in parte am invatat cate ceva nou. Iar ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost ca in nici un moment nu m-am simtit ca o intrusa, desi asta eram de fapt, o mica intrusa in gasca lor. A fost o placere sa va cunosc, sincer. La mai multe flashmob’uri si la mai multi prieteni ca voi>:D<

Pentru curiosi: www.artcrew.ro :D asta pentru ca n-am reusit sa fac titlul sa mearga. Mersi, Bogdan>:D<