"I will make you love me!"
"Aaa, da? Well, what if it's to late for that?"
Ea deschise ochii si se uita speriata la el. "Ce vrei sa spui?"
"What if... I already love you?"
Inchise ochii. I se parea ca viseaza. Astepta putin, apoi ii deschise din nou. "Nu visez, nu?" il intreba, iar cand acesta dadu din cap in semn ca nu, un zambet interminabil i se cimenta pe fata. Se uita in ochii lui, in ochii baiatului de care, de vreo doua luni incoace era atat de indragostita. Inalt, saten, cu ochi mari, caprui, ascunsi undeva in spatele unor ochelari pe care el ii ura, dar care ei ii placeau enorm. Era baiatul ideal. Nu conta ca ea trebuia sa fie acasa de vreo doua ore, ca ai ei urmau din nou sa ii faca un scandal monstru sau ca el fusese chemat la niste prieteni si petrecerea incepuse de cam o ora... Nu conta nimic. Conta ca erau ei doi, acolo, pe o bancuta in parc. Erau ei doi si erau fericiti...
Filmul se derula de mai multe ori in mintea ei. Odata, de doua ori, de trei ori... "Pleaca si lasa-ma in pace!!" striga ea, exasperata de gandul ca nu va putea niciodata sa scape de imaginile acestea, imagini care odata o facusera atat de fericita. Insa ele plecara si lasara loc altora, pe care de data asta nu mai putu sa le alunge.
Tot bancuta, tot parc, tot ei... tot fericiti. Parca era un scenariu de film. Vorbeau, radeau, ea il tragea de nas iar el zambea si ii spunea ca daca nu e cuminte o papa toata. Si, desi vorbeau despre un cu totul alt subiect, lui, dintr-o data ii scapa replica: "Doamne, cat te ador!" Ea ramase stana de piatra, uitandu-se la el, nevenindu-i sa creada. El ii spusese asta ei? Ei?!! Ratusca cea urata, pe care, de obicei nu o placea nimeni? "Again. Say it again." ii raspunse, convinsa ca nu intelesese bine. "Te ador", ii repeta el, luand-o in brate. Atunci, ea se hotari sa il puna la incercare, sa vada cat de atent era. Asa era ea, voia mereu sa vada cat de mult tin persoanele din jurul ei la ea, tocmai pentru ca nu era obisnuita cu chestia asta. Astepta un moment in care era neatent si... ii sopti ceva. El, prins cum era, se uita la ea nedumenit si o intreba: "Ce ai spus?" "Cine, eu? Nimic." raspunse ea, uitandu-se in ochii lui. "Nu te cred." "Asta e, trebuie sa mai lucrezi la imaginea de ansamblu!" ii dadu ea replica zambind. El stramba din nas razand si, din acel moment, fu atent la fiecare gest al ei. Trecura un minut, doua, trei... Nimic. Abia dupa 10 minute, o vazu, tragand cu ochiul la ea, cum inchide ochii si mai spune odata ceea ce spusese mai devreme...
Deschise ochii, speriata, asteptand reactia lui. Vazandu-i insa zambetul, se linisti imediat. El se apleca si o saruta, mult mai frumos decat o facuse pana atunci, si, desprinzandu-se putin, ii raspunse, tot soptit: "Mmm, i love you too." Parca nici nu-i venea sa creada! Totul incepuse ca un joc pentru ea. Cum il cunoscuse, cum se cuplasera, chiar si ziua aceea. Si totusi, isi dadu seama in acel moment ca joaca ei inofensiva ii adusese ceea ce isi dorise intotdeauna: pe cineva care sa ii fie alaturi neconditionat...
Mai trecura 20 de minute si, ea, uitandu-se la ceas, realiza ca trebuia sa fie acasa de jumatate de ora. Nici nu isi daduse seama ce repede trecuse timpul. Niciodata nu reusea asta cand era cu el. Mersera tinandu-se de mana pana la locul lor de sub corcodus, ascuns de privirile oamenilor de o masina rosie. Aici, dupa vreo 2 minute... Se despartira. Ea pleca la antrenamente, el, acasa. Insa, inainte sa o lase sa plece, o prinse de mana, o saruta pe frunte si ii spuse, uitandu-se in ochii ei:
"Te iubesc, Simona!"
