And it all came down to this...

I am speechless. S-au intamplat atat de multe zilele astea. Am impresia ca daca inchid fie si numai o secunda ochii, o sa pierd prea multe lucruri esentiale ale vietii mele. O sa te pierd pe tine. Ai plecat. Plangand. Si ma durea enorm sa te vad asa. Ma durea sa vad ca nu pot sa te ajut. Ma durea faptul ca pleci, ca nu mai esti al meu, ca te simteai vinovat, chiar daca nu aveai nici o vina. Vreau sa stii ca niciodata nu o sa pot fi suparata pe tine, pentru ca tu ai fost cel mai frumos lucru din viata mea. Tu mi-ai cladit increderea in mine, m-ai facut sa fiu fericita mereu, m-ai facut sa traiesc clipa, sa zambesc indiferent de cat de suparata eram, m-ai mangaiat pe par atunci cand plangeam, mi-ai spers lacrimile, mi-ai spus ca nu vei lasa niciodata pe nimeni sa ma raneasca. Dar cel mai important: m-ai invatat sa iubesc. Sper sa stii ca intotdeauna vei avea un loc in inima mea, indiferent de ceea ce crezi tu in momentul asta... si, cum ti-am si spus, nu mai plange, pentru ca nimeni nu merita lacrimi. Invata, intra la facultate, fii fericit, pentru ca eu am incredere in tine. Si daca ai nevoie vreodata de ceva... stii unde ma gasesti.