luni, 28 decembrie 2009

Mocirla + oua = Craciun Fericit!

Maria: “Baai, ce fac aia acolo? Ce impart? Nu cumva vor sa dea cu ceva in noi?”

Aicu: “Eee na!”

Eu: “Hai mai, doar n-o sa ocolesc jumatate de cartier pentru niste mucosi de la colt de strada, nu?”

Sincera sa fiu, pana de curand credeam totusi ca mitocania are limite. Stiti cum se spune, daca prostia chiar ar durea, ar fi o jale incredibila pe strazi. Avem mare noroc ca nu se aude. Oricum, ce pot sa spun e ca totusi nu era nevoie sa primesc un ou in tampla ca sa ajung sa nu mai cred chestia asta. Dar na, se intampla si la case mai mari. Nu prea cred ca intelegeti ce vreau sa spun. Sa zicem doar ca 24 Decembrie 2009 nu a fost tocmai o zi stralucita pentru mine. Avea un potential maret, stricat din pacate de idiotenia incredibila a unora. Dupa o tura de colindat la propriu prin Bucuresti, cu cantece si toate cele, ma indreptam cu Maria si Aicu spre casa, sa mergem sa ii cantam si mamei, ca de, nu se putea altfel. Toate bune si frumoase pana cand la un colt de strada, ne intersectam cu un grup de pustani ce stateau aplecati peste o punga si imparteau entuziasmati ceva intre ei. Dupa un dialog foarte rapid cu fetele am decis ca n-are rost sa ii ocolim, ca doar nu sunt atat de mitocani incat sa arunce cu ceva in noi. Nu? Biiig mistake!:)) Dupa ce in prima faza am crezut ca scapam nebombardate, am simtit cum ceva aterizeaza pe gheata din spatele nostru. La maxim 10 secunde dupa asta, simt o durere incredibila in tampla si aud cum cei din spate incep sa aplaude puternic. Un mucos de vreo 13 ani preluase initiativa si hotarase sa fie erou in seara aia, asa ca, de la cam 30 de centimetrii imi trantise un ou in tampla. Un ou. OU fratilor! Deci, sincer, in acel moment am crezut ca m-am intors in epoca de piatra si ca brusc m-a atacat un cimpanzeu desprins din duzii Bucurestiului. Am reactionat urat in prima faza, ca de, asa reactioneaza tot omul la nervi, dar pana la urma m-am calmat si m-am dus acasa sa ma spal pe cap. Dupa curatarea de rigoare, si dupa ce am fost sigura ca am scapat in totalitate de ou, si eu si Aicu, mi-am continuat colindatul alaturi de fete pe principiul “ mocirla + oua = Craciun fericit!” :))