Mda... ce mai pot sa spun? Totul se schimba, se schimba intr-un mod alarmant si simt ca nu ii mai pot face fata... Sau, daca stau bine sa ma gandesc, totul s-a schimbat de fapt, foarte mult in ultimele cateva luni. Nimic nu mai e cum a fost. Nu ma mai pot concentra la nimic, la scoala ma duc doar ca sa fac un act de prezenta sau sa citesc pe sub banca, ca de altceva oricum nu sunt in stare. Ma uit inapoi peste posturile de asta vara... what am I missing? De ce eram asa de fericita? Nu stiu. Stiu doar ca eram. Am ajuns sa am impresia ca cele mai dragi persoane mie imi intorc spatele si ma lasa in urma una cate una. Cine stie, poate s-au saturat de... de, nu stiu. Poate efectiv s-au saturat. Ceea ce de fapt se intampla, si pe viu grai n-o sa recunosc niciodata e ca ma simt singura. Am ramas doar cu putini prieteni buni... si cativa amici buni, asa, ca sa dea putina culoare. In rest... Gri, un gri colorat de care incep sa ma satur incet, incet. Si ceea ce e cel mai grav e ca nu stiu ce sa fac in privinta asta. Zambesc, fad, pentru ca trebuie sa dau impresia ca sunt happy. Si chiar sunt in unele momente. Dar, dupa cum spuneam, singura nu pot. Si m-am saturat sa tot lupt si sa nu ajung nicaieri. Probabil o sa incep sa ma tratez. Nu stiu cum, nu stiu cine o sa ma ajute, o sa vad pe parcurs. I’ll manage... intr-un final.
miercuri, 4 martie 2009
Singura nu pot.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
prietenii vin si pleaca in viata ;) sunt unele momente in care te ai doar pe tine si atunci trebuie sa iesi din balonul roz in care te ascunzi si sa scoti nasucul umpic la realitate sa vezi cum sta lumea de fapt. . . si negresit, sa fii puternica si increzatoare ca o sa treci peste si ca o sa urmeze clipe si mai frumoase :)in speranta ca ti-a aparut macar un zambet pe fatza la citirea acestor randuri, te pup :*
Trimiteți un comentariu