Ovidiu :P

Sincera sa fiu, am stat ceva sa ma gandesc cum ar trebui sa incep post’ul acesta. Parca totusi nu voiam sa fie ceva banal, asa cum am mai spus si inainte. Asa ca am inceput sa scriu fara sa ma mai gandesc prea mult. De obicei, atunci am ideile cele mai geniale. :)) Deci, dupa cum probabil v-ati dat seama, vorbim despre un baiat, un amic, un prieten al meu, Ovidiu. Nici nu stiu cum sa-l numesc sincer. E genul acela de persoana cu care vorbesti foarte rar, cam odata la 2 luni, dar si atunci cand vorbesti, nu scapi mai usor de 2 ore pe putin. Si daca stau bine sa ma gandesc, nici macar nu stiu cand anume l-am cunoscut de fapt. Imi amintesc ca atunci cand aveam vreo 14 ani l-am gasit intr-o fotografie de la Impartasanie, deci, ceva ceva tot era de pe atunci :)). Apoi, imi amintesc ca ma tot loveam de el prin generala, lucru care la vremea aceea trebuie sa recunosc ca nu prea ma deranja avand in vedere ca imi placea putintel de el prin clasa a7a [el nu trebuie sa stie asta, asa ca ssst! :))] iar cand am intrat la liceu, undeva prin clasa a10a am descoperit ca stie chiar sa si vorbeasca! Oaau! Si chiar mai mult de 3 replici! :)) asa ca am facut schimb de id’uri, dar o buna perioada de timp nu cred ca am vorbit. Iar apoi, dintr-o banalitate cred, au inceput discutiile. Apoi pauza. Apoi iar discutii. Apoi iar pauza. Oricum, ideea e ca si de data asta m-am convins ca prima impresie chiar poate fi inlaturata. Ma amuza copilul asta, serios. Daca inainte aveam impresia ca nu poate sa ma suporte, acum sper totusi sa ma fi inselat. De la scoala pana la jucarii, poti vorbi despre orice cu el, cu conditia sa nu-l plictisesti prea tare. [se trage de la zodie, trebuie sa-l intelegeti :P] iar de curand am aflat ca poate fi chiar foarte amuzant sa-l tachinezi:)) o sa ma bata cand o sa citeasca asta, sigur. Tot Ovidiu ramane si pana in ziua de azi singurul baiat care a reusit vreodata sa ma bage cu fata in zapada, in clasa a6a, din cauza faptului ca i s-a parut lui ca stateam prea bine ascunsa dupa usa de la intrarea in scoala [o sa te tin minte pe veci pentru asta!] si tot el ramane cel mai amuzant Inter pe care l-a avut 88’ul:)). [ar fi trebuit sa vedeti meciurile! Pe principiul :”Frate, cine a mutat poarta aia?”:)))] Oricum, una peste alta, nu-mi pare rau ca poate am dat peste un nou prieten. :)) si cum o provocare trebuie intotdeauna respectata, a aparut postul acesta. Din nou, ca si in postul anterior, sper sa fie totusi ceva de capul lui. :)

P.s: Ovidiu: si am ramas si singurul care a jucat in 88 care a nimerit sistemul de ventilatie al salii, incercand sa arunce la poarta!