Orasul si culorile (partea 24) :)

M-am intins incet pe covor, in mijlocul camerei, si am privit vascul care se rotea incet deasupra capului meu usor ametit. In casa era liniste. Singurul sunet care se auzea era respiratia inceata a lui Daniel, de fiecare data cand mai tragea cate un fum din tigarea cu care se tot lupta, si care, fie era prea lunga, fie era formata din mai multe aprinse una dupa alta fara ca eu sa observ. Am zambit la gandul acesta si la amintirea promisiunii ca se va lasa de fumat in viitor. Din nefericire pentru mine, cand facusem pactul nu specificasem in care viitor. Mi-am dat ochii peste cap si mi-am intors usor fata spre fereastra sufrageriei in care ne aflam amandoi, pentru a privi cerul care tocmai incepea sa se lumineze. Era 6 dimineata. 6 dimineata si toate lucrurile care se intamplasera in seara de inainte si in noaptea care tocmai trecuse pareau atat de indepartate incat parca le traisem in alta viata. Am inchis ochii cateva secunde, doar pentru a ii deschide la loc si a vedea ca de fapt nu visasem. Sau, visasem oare? M-am ridicat repede si m-am intors pe burta, sprijinindu-mi fata in coate, pentru a-l vedea pe Daniel mai bine, si mi-am intins mana, punand-o pe a lui. Apoi, pe neasteptate, l-am ciupit cat de tare am putut.
“Aaaah, frate, te-ai tampit?! Da-mi paharul, tu chiar nu reactionezi deloc bine la bautura,” urla el, tinandu-se de brat si intinzandu-se dupa tentativa mea de cocktail.
“Aha, deci n-am visat. Hei, ce faci? Hands off the glass, mate!” i-am raspuns eu, plesnindu-l peste mana pentru a il impiedica sa faca ceea ce isi dorea. “Ce te-a apucat?” l-am intrebat, uitandu-ma la el cu ochii mari.
“Ce m-a apucat pe mine?! Dar cu tine ce-i? De ce m-ai ciupit?” imi intoarse el intrebarea, usor indignat si inca masandu-si mana vatamata.
“Mmm, mhm. Mmm, ce?” l-am intrebat eu, in mod clar neatenta la ceea ce spusese, intinzandu-ma la loc pe covor, unde statusem pana cu cateva secunde inainte. M-am intors cu spatele la el si cu fata spre fereastra, ghemuindu-ma ca un copil mic in patut si privind primele raze de soare care invadau camera si scoteau la iveala firele de praf din aer si modul in care acestea se alergau, pline de elergie, unele pe altele. Din nou, am zambit, simtind cum privirea ingrijorata a lui Daniel imi tintuieste spatele. Abia cand am ridicat mainile in aer in semn ca ma predau si am pus paharul la distanta, pentru a arata ca nu mai aveam de gand sa beau, l-am auzit cum se linisteste si se sprijina la loc de canapea, pentru a mai trage un fum lenes din tigara.
“Stii, e deja a doua oara pe noaptea asta cand facem chestia asta.” mi-a spus. Am dat din cap afirmativ, stiind ca se uita la mine cu coada ochiului si l-am asteptat sa continue. “As putea sa ma obisnuiesc cu tine si cu asta, asa.” a mai spus. M-am intors pe spate pentru a ma putea intinde mai bine, si mi-am ridicat bratele facandu-le sa trosneasca si lovind paharul in miscarea mea. “Lasa-l”, i-am spus lui Daniel, in timp ce se ridicase cu un servetel in mana pentru a sterge mizeria pe care eu tocmai o facusem si de care foarte putin imi pasa. Am continuat sa ma intind si sa ma rasucesc pe o parte si pe alta, pisicindu-ma si mormaind de fiecare data, sub privirile curioase si amuzate ale baiatului din fata mea. Apoi, cand intr-un final am gasit modalitatea perfecta de a sta, mi-am ridicat capul ciufulit si i-am zambit, ascunzadu-mi apoi fata in maini si incepand sa rad odata cu el. “Tampo, cred ca ma despart de Mica.”
Mi-am desfacut degetele pentru a lasa lumina sa intre printre ele si pentru a il privi pe Daniel, sperand din tot sufletul sa fi glumit si cu asta, ca si cu majoritatea lucrurilor pe care le spunea. Dar, vazandu-i privirea hotarata si zambetul ciudat din coltul gurii, am cascat ochii cat de larg am putut. Brusc, totul a devenit groaznic de neamuzant.