DA.

Frustrare. Iritare. Nervi. Crize. Atac. Oare asta e reteta ideala, spre o viata fara riduri? Mai nou, ne lovim in ziua de azi din ce in ce mai mult de oamenii coplesiti de problemele personale, care nu au cum sa isi exprime frustrarea si tristetea altcumva decat prin diverse atacuri la adresa altora. Stateam ieri si ma gandeam. Ce rezolvi tu, ca persoana, daca deschizi gura si spui in momentul acela ce te doare, urland, in loc sa iei persoana care te deranjeaza intre 4 ochi si sa ii detaliezi problema? Ce castigi? Poate persoanele x sau y, care asista intamplator la rabufnire, nu au nici o treaba cu tine, au si ele problemele lor si clar nu vor sa le mai auda si pe ale tale. Dar de, asa e romanul. El e cel mai important, centrul universului, el trebuie sa fie ascultat atunci cand vrea sa vorbeasca, sa-si exprime naduful, sa tipe, sa urle, sa dea cu pumnul in masa si sa bata cu piciorul in pamant. Incep sa ma satur de asta, sincer. Exista o calitate pe care nu multi o mai au astazi, din pacate. Subtilitate se numeste. Ce sa zic, mai dragut e sa „facem pe superman”si sa ne traim propriul „americandrim”, asa cum zice Puya in melodiile lui, decat sa ii ascultam pe ceilalti si sa invatam sa fim ceva mai toleranti. Si totusi, poate, toleranta nu e tocmai cuvantul cel mai potrivit aici. Cred ca mai repede vorbim despre corectitudine si despre atitudinea ta, ca individ, fata de toti ceilalti, decat de o intoleranta fata de oamenii din jurul tau. Din pacate insa, uite asa ne indreptam incetul cu incetul spre o autodistrugere lenta a caracterului fiecarei persoane. Eu una inca mai sper la o lume mai buna, cu o gandire oarecum mai corecta, mai logica, si mai putin frustrata. Dar oare pentru cat timp? :)