luni, 31 octombrie 2011

Never mind, I'll find someone like you.

Draga Tu,

Da, sunt tot eu. Stiu, nu te surprinde cu nimic, probabil te asteptai, sau deja te-ai saturat de ochii astia caprui care te urmaresc incontinuu de atata timp. Asa e, pot fi enervanta, obositoare sau chiar cicalitoare, dar modul in care ma faci sa ma simt atunci cand sunt in preajma ta ma face sa vreau sa te cicalesc mai des. Sunt egoista, recunosc. Egoista si poate si putin stresanta, dar nu ma pot abtine. Sunt momente in care nu vorbim, momente in care nu mai stiu nimic de tine, momente in care dispari efectiv o perioada sanatoasa de timp... ei bine, ele sunt momente in care as pune mana pe telefon si ti-as da poate cel mai tampit si prostesc mesaj posibil, ceva care sa te faca sa realizezi ca ma gandesc, sau ma gandeam la tine. Asociez absolut orice nimic cu tine. De ce? Uite o intrebare buna, care are poate si un raspuns, cine stie? Eu cu siguranta nu. Un zambet, o foaie cu un vers pe ea, o frunza care cade dintr-un copac, un catel, doi ochi caprui, orice. Merg pe strada, si, absenta, vad ceva intr-o vitrina. Ma opresc, privesc mai atenta si zambesc, dar zambetul nu mai e numai al meu. Reflectia mea din geam imi zambeste inapoi, imaginandu-si ca esti in spatele meu, zambind la randul tau, in timp ce iti pui barbia pe capul meu. Da, poate parea prostesc, dar zambesc si, abia atunci cand vanzatoarea incepe sa se uite lung la mine realizez de fapt ceea ce fac. Asa ca, ma intorc pe calcaie si plec rosind pana in varful urechilor. Habar nu ai ce efect ai asupra mea, ce efect incredibil are zambetul tau asupra pulsului meu. Zambesti, ridic privirea, ma uit in ochii tai, si incep sa ma balbai. Ma balbai, zambesc, ma rusinez, rosesc, si intorc privirea, doar ca s-o ridic inapoi si sa incep sa ma balbai din nou. Tu, inevitabil razi de mine (de, altceva nu stii si tu sa faci!) si iti continui ideea, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Niciodata nu te-am inteles. Stiu ca esti acolo pentru mine, ca m-ai ajuta, ca ma asculti si ma intelegi, dar... dar, parca nu e de ajuns. Cum am spus mai devreme, sunt egoista, asta-i. Dar, sincer, prefer sa te stiu langa mine chiar si asa, decat sa nu fii acolo si sa nu aiba cine sa te inlocuiasca. Nu-mi pare rau ca m-am straduit sa te cunosc, si ca am crezut in tine. Deloc. Insemni enorm. Serios. Ma opresc acum.

Cu drag,
Eu.